Muzeul de Arheologie din Samothraki

Muzeul de Arheologie din Samothraki se află în Paleopoli, chiar lângă Sanctuarul Marilor Zei. Este o clădire de piatră, construită de Școala Americană de Studii Clasice din Atena în perioada 1939-1955, cu o întrerupere cauzată de cel de-Al Doilea Război Mondial. Arhitect a fost Stuart M. Shaw, de la Muzeul Metropolitan de Artă din New York. O nouă aripă – cea de nord, a fost adăugată în anii 1960-1961, sub conducerea aceluiași arhitect.

La Muzeul de Arheologie te conduce poteca ce pleacă din parcarea de lângă bisericuța Agia Paraskevi din Paleopoli. Muzeul se află chiar înainte de intrarea în situl arheologic și poate fi vizitat în sezon în fiecare zi, între orele 08.30 și 15.30. A fost redeschis în luna iulie 2024, după o lungă perioadă de renovare, care a meritat însă așteptarea. A fost transformat într-un muzeu modern și interesant și îți recomand să îl vizitezi înainte de a merge către Sanctuarul Marilor Zei – te va ajuta să înțelegi mai bine istoria insulei.

Biletul de intrare la Muzeul de Arheologie (tel. (+30) 255 104 1474) și la Sanctuarul Marilor Zei are prețul de 6 EUR și se cumpără de la casa de bilete aflată în dreapta clădirii. Accesul animalelor de companie este interzis.

În toamna anului 2021, în curtea Muzeului de Arheologie a fost așezată o copie fidelă a statuii lui Niki din Samothraki, al cărei original se găsește la Luvru. Statuia are aceleași dimensiuni și a fost realizată computerizat, pe baza unui model furnizat de Muzeul Luvru, din marmură de Thasos.

Muzeul de Arheologie din Paleopoli are cinci săli și este finanțat de statul grec. Cele mai multe exponate sunt rezultatul săpăturilor făcute în Samothraki de Școala Americană de Arheologie, iar restul sunt descoperiri întâmplătoare ale locuitorilor sau donații ale savantului Nikolaos Fardys, născut în Chora.

Pe peretele exterior, în dreapta intrării în muzeu, se află o placă comemorativă dedicată memoriei lui Karl Lehmann, care a fost o lungă perioadă conducătorul cercetărilor arheologice de la Paleopoli.

Sala A

În sala A sunt expuse fragmente arhitectonice restaurate și reconstituiri parțiale de la trei dintre cele mai importante clădiri din Sanctuarul Marilor Zei: Hieron (în care avea loc cel de-al doilea stadiu al inițierii), curtea Altarului și Rotonda lui Arsinoe II. Acestea au trăsături comune, fapt vizibil în special la antablamente.

Se mai păstrează una dintre cele patru statui ale zeiței Niki, realizate în mărime naturală, din marmură de Thasos, care decorau colțurile de sus ale Hieronului. O alta se găsește la Viena.

În mijlocul sălii se află o machetă a Sanctuarului, iar din panourile de pe pereți vei afla o desfășurare cronologică a principalelor evenimente din istoria insulei, dar și povestea cercetărilor arheologice din Samothraki.

Sala B

Sala B prezintă descoperiri din orașul antic, prea puțin cercetat. Cele mai multe provin din necropole, în special din necropola de sud. Aceasta a fost cimitirul folosit pe cea mai lungă durată și se pare că era destinat preoților și administratorilor Sanctuarului, precum și familiilor acestora. Mormintele excavate se întind pe o perioadă ce durează din sec. al VI-lea î.Hr. până în sec. al II-lea d.Hr.

Tot aici vei găsi și o colecție numismatică, cu monede din Samothraki, dar și din alte locuri.

Vitrinele conțin în principal vase din sticlă și ceramică, obiecte din os, fier și bronz, statuete și bijuterii din aur și argint.

Sala C

Sala C este intitulată „Intrarea în sanctuar” și prezintă clădirile în care aveau loc ritualurile premergătoare inițierii: Propileele lui Ptolemeu, care constituiau poarta de intrare în sanctuar și care erau legate cu orașul antic prin Drumul sacru, Cercul teatral (sau Cercul sacru), unde aveau loc ceremoniile de pregătire și Monumentul lui Filip al III-lea și Alexandru al IV-lea, care mai păstrează inscripția votivă. Cea din urmă clădire fusese dedicată Marilor Zei de urmașii lui Alexandru cel Mare: fratele vitreg și fiul născut după moartea sa.

Curtea interioară

Între sălile C și D se află o frumoasă curte interioară, în care sunt expuse 32 de inscripții, cele mai multe provenind din Sanctuar. Majoritatea inscripțiilor sunt fragmente din cataloagele cu inițiați. Celelalte sunt decrete, inscripții votive sau inscripții funerare.

Într-o mică vitrină, sunt prezentate instrumente de lucru și carnete de notițe ale arheologilor care și-au desfășurat activitatea pe insulă.

Sala D

Sala D poartă numele de "Inițiere și ofrande". Sunt expuse ofrande și fragmente din Sala Dansatoarelor și Hieron, dar și din alte monumente aflate în valea centrală a Sanctuarului Marilor Zei.

Printre ele se află câteva bucăți din soclul pe care era așezată faimoasa statuie a zeiței Niki, aflată astăzi la Luvru.

Foarte frumoasă este friza de marmură din Sala Dansatoarelor, ce datează din anul 340 î.Hr. Prezintă mai multe fete prinse în dans, câteva cântând la instrumente muzicale, înaintând din ambele direcții către centrul frizei, unde probabil era reprezentată nunta dintre Kadmos și Armonia.

În centrul uneia dintre vitrine se găsește o broșă în formă de leu, realizată din foiță de aur, în sec. al V-lea î.Hr.

Sala E

Sala E prezintă celelalte așezări preistorice existente în Samothraki, dar și așezările actuale, pe o perioadă ce se întinde din neoliticul mijlociu (aprox. 5500 î.Hr.) până în sec. al XIX-lea.

Interesant este bustul unui bărbat care, până în anul 1938, a fost încastrat în moara de ulei a lui Giannakoudis Terzis din Chora (clădirea este astăzi o ruină). Arheologul Karl Lehmann a apreciat că a fost realizat în perioada 460-450 î.Hr. și că l-ar reprezenta pe faimosul prezicător orb Tiresias. Statuia poartă urmele unei prelucrări de epocă recentă și a fost probabil folosită pentru a reprezenta un sfânt.