Drumeție pe râul Fonias până la cascada Kleidosi

Fonias este cel mai cunoscut și cel mai important râu din Samothraki, fiind în același timp și cel mai lung din partea de nord a insulei. Își are izvoarele în culmile Muntelui Saos, sub vârfurile Louloudi, Amoni și Koufouklio. Pâraiele ce pornesc de la înălțimi de 1000-1400m își adună apele și, pe la 700m, în zona cunoscută drept Karya, dau naștere canionului Fonias, cu tobogane impresionante din granit. Râul are apă pe tot parcursul anului și creează în curgerea sa unele dintre cele mai frumoase cascade și vathre (piscine naturale) din Samothraki. Se varsă în mare la est de Therma, formând plaja Fonias.

Cuvântul fonias se traduce prin "ucigaș". Se spune că râul și-a căpătat numele în urma ploilor abundente, când devine atât de rapid și de învolburat încât distruge totul în calea sa, omorând oameni și animale. Fonias dă și numele turnului medieval aflat lângă gura sa de vărsare, dar și numele berii artizanale produse în Samothraki – Fonias Pale Ale.

Traseul Fonias-Gerania-Kleidosi

Traseul către vathrele și cascadele de pe cursul inferior al râului Fonias este cel mai cunoscut și cel mai frecventat din Samothraki. Primele vathre sunt ușor accesibile, iar în timpul verii valea râului se umple de oameni.

Punctul de plecare pe traseu se găsește pe latura de nord al insulei, cam la 5 km după Therma, cum te îndrepți spre plaja Kipos. După ce treci podul peste Fonias, vei vedea pe partea stângă a drumului taverna I Gefyra tou Fonia (care se traduce chiar prin "Podul lui Fonias"), iar pe partea dreaptă o parcare sub copaci. Primăvara și toamna sunt suficiente locuri, însă în lunile iulie și august parcarea devine neîncăpătoare, iar mașinile sunt lăsate pe marginea șoselei.

Cascada Fonias

Traseul până la prima cascadă a râului Fonias este foarte ușor și poate fi parcurs inclusiv de către copii. Este mai mult o plimbare ce te poartă, fără mari diferențe de nivel, pe partea stângă a văii, printr-o pădure ce pare ieșită din basmele copilăriei – pădurea fermecată, cu platani seculari ce-și au rădăcinile printre stânci, cu trunchiuri scobite și ramuri răsucite, dând naștere la forme stranii. Unii spun că locul este încărcat cu multă energie, de aceea copacii ar crește atât de ciudat.

Din când în când, râul formează locuri numai bune de scăldat, cu mici zone nisipoase. Libelule străvezii, de un albastru electric, îți dau târcoale și se lasă câteodată fotografiate, așezându-ți-se pe mână. Pe alocuri vegetația este deasă și poteca trece printre ferigi înalte, iar peisajul seamănă cu o junglă.

Traseul este marcat cu bulină roșie și urmează cărarea și valea râului. La un moment dat, cam după 30 minute de mers în ritm ușor, va trebui să o iei chiar pe lângă râu, peste niște stânci.

La sfârșitul traseului, ascunsă de o suprafață stâncoasă, se află una dintre cele mai mari și mai adânci vathre de pe insulă, cu diametrul de circa 30m, situată la finalul canionului Fonias.

Pentru a vedea cascada care se află în spate, va trebui să traversezi râul și să urci o pantă mai abruptă, de unde căderea de apă de aproape 15 metri înălțime ți se va înfățișa pe partea opusă, în toată splendoarea ei.

Traseul, cu o lungime de circa 1,7 km, se parcurge cam în jumătate de oră de mers alert, respectiv 45 minute-1 oră de mers lejer, cu opriri pentru fotografii și admirat peisajul.

Există și o variantă (parțial marcată) care face un ocol, îndepărtându-se pentru o perioadă de valea râului, spre stânga, trecând pe la ruinele unei așezări antice și revenind mai târziu la traseul inițial, cu câteva minute înainte de cascadă.

Gerania

Drumul până la Gerania nu este lung (cam 500m), dar e puțin mai greu, din cauza diferenței de nivel.

După ce ai traversat râul, continuă să urci abrupt pe panta de unde poți admira cascada Fonias. Poteca se îndepărtează de canion și după câteva minute devine mai lină, cotind spre stânga. Vederea se deschide spre țărmul de nord al insulei și poți observa cum vegetația ajunge până la mare.

La un moment dat (cam la 10 minute după ce ai început traseul) niște săgeți roșii vopsite pe stânci îți vor indica un drum spre dreapta, spre cascada Kleidosi. Ca să ajungi însă la Gerania continuă să mergi înainte, coborând apoi spre canion. Un peisaj paradisiac, cu iz exotic, ți se va înfățișa în fața ochilor. O cascadă (poreclită și “cascada nudiștilor”) se varsă într-o vathra întinsă, cu ape verzi și limpezi, înconjurată de stânci abrupte și de platani. Este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe insulă.

Coborând un pic pe lângă râu, poți admira alte mici cascade și albia stâncoasă în care Fonias și-a croit drum. Te afli acum în zona situată chiar deasupra cascadei Fonias.

Timp de parcurs de la prima cascadă până la Gerania: 20-30 de minute.

De aici te poți întoarce pe unde ai venit sau poți continua către Kleidosi. Există și o variantă alternativă de retur (un urcuș abrupt prin dreapta zonei stâncoase) care te va scoate la ruinele așezării antice și apoi la parcarea de unde ai plecat.

De asemenea, mai există un traseu alternativ care presupune ca de la podul din drumul principal să mergi prin dreapta, având râul în stânga jos. În aprox. 40 minute vei ieși direct deasupra urcușului de la prima cascadă și de acolo poți continua către Gerania sau Kleidosi.

Cascada Kleidosi

Comparativ cu traseul către primele cascade de pe Fonias, drumul până la Kleidosi este mai lung și are câteva zone care necesită mai multă atenție.

De la Gerania întoarce-te până la intersecția unde este vopsită pe pietre săgeata către Kleidosi. De aici poteca urcă abrupt pentru vreo 20 de minute și apoi merge pe curba de nivel. E nevoie să fii atent la bulinele roșii desenate pe pietre sau pe copaci.

Drumul trece printre copaci cu frunze veșnic verzi și trunchi alb și neted, decojit de scoarța roșiatică. Sunt arbutus unedo (arbori de căpșuni) și arbutus andrachne (arbori grecești de căpșuni). Dacă mergi toamna pe traseu, pe lângă aspectul decorativ al trunchiului, vei remarca și fructele de un roșu intens. Din ele, locuitorii din Samothraki fac dulcețuri și lichioruri (întreabă de lichiorul de koumari).

Din când în când, poteca iese în goluri care îți oferă o priveliște frumoasă asupra mării și asupra canionului Fonias. Sunt și câteva treceri puțin mai dificile, la care va trebui să fii atent.

În aprox. 45 de minute de când ai început să urci (de la săgeți), te vei găsi din nou în valea râului. Poți poposi o perioadă aici sau o poți explora, descoperind mici vathre și cascade.

Pentru a ajunge la Kleidosi, traversează râul și continuă pe urcușul abrupt. După 15-20 minute, la altitudinea de 260-270m, vei zări o bucată din cascadă. Ca să ai o perspectivă mai bună, va trebui să mai urci un pic, cu atenție (marcaje nu mai sunt).

Kleidosi este cea mai înaltă cascadă a insulei (exceptând, desigur, cascada Kremastos, pe care o poți admira în timpul excursiilor cu barca) și una dintre cele mai frumoase din Samothraki. Nu o poți cuprinde în întregime cu privirea – din cei 75 de metri, cât măsoară, doar 35 sunt vizibili. Numele de Kleidosi este derivat din verbul kleidono, care înseamnă "a încuia" – se referă la un loc închis, în care pereții canionului se strâng și lasă doar apele cascadei să treacă printre ele. Mai este numită kleidi ("cheie") sau kremasi (de la verbul kremao – "a agăța, a atârna"). După ce se prăbușesc cu zgomot, apele râului Fonias cotesc spre stânga, într-un unghi de 90 grade, dând naștere unei superbe succesiuni de vathre.

Dacă la primele cascade întâlnești de obicei multă lume, la Kleidosi vei găsi foarte puțini oameni, iar de multe ori vei avea frumusețea locului doar pentru tine.

Durata traseului este de circa 1 oră de la săgeata roșie, respectiv 1h45min din parcarea de la drum (fără trecere pe la Gerania).

Recomandări

Echipează-te adecvat! Chiar dacă vei întâlni pe traseu oameni în șlapi sau în picioarele goale, e recomandat să porți încălțăminte de munte, care să te protejeze de pietre și să te împiedice să aluneci pe stânci, pe porțiunile acoperite cu frunze uscate sau pe solul prăfos. Am văzut (nu o dată) oameni care nu aveau echipament potrivit și care suferiseră accidente pe traseu.

Mai ia cu tine apă și o șapcă sau o pălărie care să te protejeze de arșița soarelui atunci când poteca iese din pădure. Dacă nu ești adeptul nudismului (dar așteaptă-te să vezi mulți oameni dezbrăcați!), ia și costumul de baie – la urma urmei, o baie răcoritoare în apa din vathre este una dintre experiențele de încercat în Samothraki!

Nu te aventura mai sus de Gerania dacă nu ești obișnuit cu muntele și în special cu munții din Samothraki!

La întoarcerea de pe traseu, poți face un popas la taverna de peste drum de parcare, I Gefyra tou Fonia. Este într-o curte mare, cu platani înalți și hortensii, cu hamace și decorațiuni colorate ce atârnă din pomi. În timpul verii este deschisă de dimineața până seara și este faimoasă pentru omleta cu brânză, cârnați, ardei și...cartofi prăjiți.