Ce să mănânci în Samothraki?

Mâncarea din Samothraki este simplă și gustoasă, preparată din ingrediente proaspete și locale. Te face să te gândești că probabil așa găteau odinioară bunicile din Grecia.

Pe insulă nu există restaurante pretențioase, ci mici taverne și cafenele. Proprietarii sunt adesea și manageri, și bucătari, și ospătari și de obicei toată familia este implicată în bunul mers al afacerii.

De multe ori, meniul este scris pur și simplu cu creionul într-un caiet sau cu creta pe o tăbliță, iar la început sau sfârșit de sezon nici nu te mai complici să îl ceri – afli direct ce poți să comanzi în ziua respectivă de la persoana care îți servește masa. Prețurile sunt considerabil mai mici comparativ cu alte insule din Grecia.

Atunci cand te așezi la o tavernă, primul lucru este să ți se aștearnă fața de masă din hârtie, de unică folosință. Apoi îți va fi adusă apă - cel mai adesea la carafă, de la robinet, din partea casei. Să nu îți fie teamă să o bei, căci Samothraki se laudă cu una dintre cele mai bune și mai curate ape din Grecia. Mai rar, vei primi apă îmbuteliată, caz în care aceasta va apărea la final pe nota de plată (1,5-2 EUR/sticlă).

În multe locuri, porțiile sunt foarte mari și sunt potrivite pentru mai multe persoane. Grecii au oricum obiceiul să comande mai multe feluri și să le împartă. Te sfătuiesc să faci și tu la fel – astfel vei putea să guști din cât mai multe preparate, dar și să eviți risipa de bani și de mâncare.

Odată ce ai terminat masa, cei de la taverne nu vor pune presiune pe tine să eliberezi sau să mai comanzi altceva. Drept urmare, nici nu vor strânge farfuriile. Dacă vrei să pleci, cel mai bine este să te duci și să plătești direct. De multe ori (mai ales în afara sezonului de vârf), după ce ai cerut nota, vei fi întrebat și dacă dorești un mic desert din partea casei.

Aperitive

Aperitivele sunt cele obișnuite în Grecia, dar în Samothraki parcă au alt gust.

Daca îți place brânza, îți recomand tyrosalata (cremă de brânză), cu varianta tyrokafteri (adică brânză picantă). Pe la unele taverne (de exemplu la O Psaras de lângă Therma sau la I Synandisi din Kamariotissa) o întâlnești și cu numele de chtypiti, care s-ar traduce prin "bătută". Este o cremă (mai mult sau mai puțin picantă) de branză amestecată cu iaurt gras, ardei iuți tocați mărunt, ulei de măsline și condimente. Costă între 4 și 6 EUR/porție și merge de minune cu pâinea proaspată. În meniuri o regăsești fie la secțiunea de aperitive, fie la cea de salate.

Apropo, pe insulă se pregătește o pâine delicioasă, pe care îți este aproape imposibil să o refuzi. Cea mai veche brutărie din Samothraki funcționează în Chora de peste 150 de ani.

Alte feluri tradiționale cu brânză sunt bougiourdi (brânză la cuptor, cu roșii, ardei gras și/sau iute, ulei de măsline și oregano) și brânza saganaki (pane). Brânza (feta sau maturată) se poate pregăti și la grătar, iar feta mai apare prin meniuri și în varianta simplă, cu ulei de măsline și oregano peste ea.

Excelentă este brânza maturată graviera de la ferma Papanikolau din Makrylies, pe care o găsești de obicei în meniul tavernei To Stenaki din Chora.

O mențiune specială o merită myzithra, o brânză asemănătoare cu urda, cu un gust delicat, care se mănâncă cu miere.

Vei mai întâlni în meniuri salata de icre (taramas sau taramosalata) sau salata de vinete (melitzanosalata), care în Grecia se pregătesc oarecum diferit față de România, dovleceii prăjiți, florile de dovleac umplute, chifteluțele de dovlecei sau de roșii, sărmăluțele în foi de viță cu orez (dolmadakia), fava (o cremă din mazăre galbenă uscată), skordalia (cremă de cartofi și usturoi), ardeii (iuți sau nu) la grătar sau binecunoscutul tzatziki.

Katsikaki (capra), emblema culinară a insulei

Punctul forte al gastronomiei din Samothraki este carnea de capră (katsikaki), gătită în numeroase feluri - la proțap, la tigaie, în pergament, tocăniță (stifado), cu pilaf (gorgovrasto), umplută cu orez, măruntaie și mirodenii (gemisto), cu vin, cartofi, roșii, vinete, dovlecei sau chiar cu miere, gutui sau prune. O porție costă 10-14 EUR, în funcție de preparat și de tavernă.

Cele mai multe capre de pe insulă trăiesc liber, iar carnea lor este mai gustoasă decât în alte locuri.

Satul Profitis Ilias, cu tavernele-rotiserii O Vrachos (recomand din toată inima), Panorama, Paradeisos și I Pigi, este faimos pentru capra la proțap. Kilogramul de carne costă 30-32 EUR.

În localitatea Ano Meria se află Taverna Karydies, renumită (și premiată în repetate rânduri) pentru tradiția sa gastronomică și pentru numeroasele feluri de mâncare gătite cu carne de capră.

Tradițional este felul numit gorgovrasto ("fiert rapid"), în care zeama în care a fiert carnea se folosește pentru a face pilaful (cu lapte și piper). Gorgovrasto este un fel specific nunților și sărbătorilor locale (panigyri). Se pregătește, de exemplu, pentru sărbătoarea Sf. Paraschiva de la biserica Agia Paraskevi din Ano Meria.

Pe lângă orez și cartofi, carnea de capră se servește și alături de paste.

Un fel mai deosebit, oarecum asemănător cu drobul, este kokoretsi, pregătit din măruntaie de capră. Din ficat și orez se pregătește tzigerosarmas, un alt fel specific zonei Traciei.

Pește și fructe de mare

Chiar dacă în prim planul gastronomiei locale este carnea de capră, Samothraki este totuși o insulă, așa că la tavernele de pe malul sau din apropierea mării vei găsi pește (psari) proaspăt și fructe de mare (thalassina).

Taverne cu specific pescăresc sunt O Psaras de lângă Therma, Argo dintre Paleopoli și Karyotes, Akrogiali în Lakkoma, To Limanaki (Charanas) și Synandisi din Kamariotissa, Ta Delfinia din Paleopoli și Nicholas de pe plaja Pachia Ammos.

Sardinele (prăjite sau la grătar) și hamsiile prăjite au prețuri de 6-10 EUR/porție. Ceilalți pești (cu denumiri mai mult sau mai puțin cunoscute) au prețuri cuprinse între 20 și 60 EUR/kilogram, în funcție de tip – macrou, barbuni, koutsomoures (un tip de barbuni), scrumbii, doradă (tsipoura), chefal, melanouri (un tip de doradă), biban, cod, fagri (doradă roșie), sargos (doradă albă), lithrini (pagel roșu), gopa (gupă, o specie de doradă), glossa (limbă de mare) și alții.

Se obișnuiește ca proprietarul să te cheme în interior pentru a-ți arăta captura zilei sau să-ți prezinte pe farfurie peștele pe care urmează să ți-l pună pe grătar.

Peștele proaspăt fript este servit uneori alături de un castronel cu oregano și de o sticluță de ladolemono, un sos cu ulei de măsline și lămâie, care se amestecă și se toarnă peste.

Peștii de dimensiuni mari (și prețuri în consecință) pot fi împărțiți în două persoane.

Dintre fructele de mare se regăsesc prin meniuri calamarii (prăjiți, la grătar sau umpluți), creveții (fripți, prăjiți, în paste sau cu sos roșu – saganaki), midiile, caracatița și homarul. Prețurile sunt în general de 10-15 EUR, iar homarul ajunge pe la 60 EUR.

Caracatița e de obicei pregătită la grătar, dar o găsești și sub formă de chifteluțe, în salată sau fiartă în oțet. Midiile sunt fie la abur, fie prăjite, cu orez sau saganaki.

Alte feluri cu carne

Pe lângă nenumăratele feluri cu carne de capră, meniul tavernelor din Samothraki mai cuprinde și carne de pui, miel sau porc – la tigaie, grătar sau cuptor, chiftele, cârnați, burgeri și frigărui (souvlaki), la prețuri de 7-11 EUR.

Gustul adevărat al bucătăriei grecești se simte în mâncărurile gătite. Încearcă musaca (în limba greacă e la masculin și se numește mousakas), pastitsio (o budincă de macaroane, cu carne tocată), roșii, vinete sau dovlecei umpluți, kavourmas (o rețetă specifică Traciei) sau mandi (paste de casă umplute cu carne tocată și ceapă), stifado (tocăniță), spetzofai (o mâncare de cârnați picantă), soutzoukakia (chifteluțe cu sos roșu) sau deliciosul vițel la cuptor cu piure de vinete (moschari chounkiar).

Vegetariene

Dincolo de felurile cu carne, vei găsi în meniuri și câteva preparate vegetariene: tourlou sau briam (ghiveci de legume la cuptor), mâncare de năut, mâncare de fasole verde sau uscată, tradiționala fasolada tsigaristi (ο rețetă din Samothraki), spanakorizo (mâncare de spanac cu orez), legume la grătar sau umplute.

Salate

Cel mai des întâlnită salată este cea grecească, care se numește de fapt choriatiki ("țărănească") și costă între 6 și 9 EUR, în funcție de tavernă. Este o salată mare, care se compune din roșii, castraveți, ardei, ceapă, măsline și una sau mai multe felii de brânză feta așezate deasupra, peste care se toarnă ulei de măsline și se presară oregano.

Celelalte salate au prețuri de 4-6 EUR: salată verde (marouli), salată de sfeclă (pregătită uneori cu tot cu frunze), salată ungurească (varză, morcovi și țelină rase), salată de roșii și castraveți, de varză sau de ruccola.

În meniul multor taverne se întâlnește și chorta sau vlita - o salată de frunze verzi, fierte sau călite, asemănătoare frunzelor de sfeclă.

Dulciuri

Dulciurile se găsesc foarte rar în meniul tavernelor din Samothraki. Mai ales în afara sezonului de vârf, se obișnuiește să ți se ofere o mică farfuriuță cu desert din partea casei, la finalul prânzului sau al cinei. Aceasta poate cuprinde câteva fructe însiropate, iaurt cu dulceață, prăjituri de casă sau pepene.

Deserturile se găsesc însă în meniul cafenelelor sau pe la patiserii-cofetării.

Fructul specific insulei se numește praousti. Pomul este un fel de încrucișare între prun și corcoduș, care poartă oficial numele de prunus domestica syriaca, mai cunoscut ca "prun mirabelle". Fructele sunt rotunde, de culoare galben-portocalie și dulci atunci când sunt coapte. Numele de praousti provine de la faptul că se coc de obicei în luna august (pro augoustou). Din ele se pregătește gem sau desertul tradițional, praousti koutaliou ("la lingură"). Aceste deserturi "la lingură" sunt diferite fructe fierte și conservate în sirop de zahar sau miere, care de obicei se savurează cu lingura sau lingurița (de unde și numele), din castronele de sticlă, alături de o cafea grecească și un pahar cu apă.

Un alt desert caracteristic Greciei de nord și în special insulei Samothraki se numește chaslamas și este o prăjitură însiropată, preparată în principal din făină, griș și scorțișoară.

O faimoasă prăjitură, cu ciocolată și înghețată de vanilie, este pissa kai poupoula (adică "smoală și puf"), pregătită la cafeneaua O Lefkos Pyrgos din Chora, deținută de Giorgos Stergios, chef patiser care, cu excepția lunilor de vară, trăiește în Franța.

Pentru clătite poți merge la Cafeneaua Trapeza în Chora sau la Kentriko, în Kamariotissa.

La cafenele mai găsești ekmek kataifi (la cafeneaua Kalderimi și la Lefkos Pyrgos), tot felul de cheesecake-uri, tartă banoffee (la cafeneaua O Pyrgos de lângă cetate), tarte cu ciocolată, lămâie și portocale (la Trapeza), înghețate felurite, tiramisu și deserturi la borcan (la cafeneaua Stathmos din Chora) sau iaurt grecesc cu dulceață.

Pe insulă există câteva patiserii, care pregătesc și produse de cofetărie: Falekas și Rania în Therma, Sandigi și Aggeliki în Kamariotissa. La ele poți găsi baclavale, bougatsa (un tip de plăcintă, care poate fi și cu o cremă dulce), galaktobureko (o plăcintă cu griș și cremă de lapte), samali (o prăjitură cu griș), chaslamas, karydopita (prăjitură cu nucă), portokalopita (prăjitură însiropată cu portocale), orez cu lapte, precum și diferite creme și jeleuri.

În Chora, la magazinul I Samothraki, aflat la intrare, lângă stația de pompieri, se găsesc ciocolate de casă excelente, dar și alte dulciuri.

În Therma, la market 3 Amigos, familia Zakatas pregătește dulciuri fără zahăr, cu miere, susan, alune, nuci, fistic și fructe uscate.

Băuturi non-alcoolice

Grecii iubesc frappe-ul și îi poți vedea adesea la cafenele, la o vorbă și un pahar cu frappe. Rețeta originală este doar cu ness, zahăr, apă, gheață și eventual lapte (nu frișcă, nu înghețată, nu sirop de ciocolată - cum poate suntem noi obișnuiți) și costă 2-3,5 EUR. Dacă nu vrei deloc zahăr, cere frappe sketo, dacă îl vrei dulce, comandă metrio, iar dacă îl vrei foarte dulce, comandă glyko.

Cafeaua grecească (să nu faci cumva greșeala să te referi la ea ca fiind "cafea turcească", căci grecii vor fi indignați) se numește ellinikos și costă de obicei 1,5-2 EUR. Poți folosi și în acest caz expresiile de mai sus (sketo, metrio, glyko) pentru a indica cât de dulce o preferi. În anumite baruri se mai întâlnește o variantă de cafea din Alexandroupoli, mai tare și mai închisă la culoare (skouro), iar la Trapeza găsești și cafea cu mastic, foarte aromată.

Cei care nu pot renunța la espresso vor găsi espresso (și cappuccino) bun la Trapeza și Pyrgos în Chora, la Falekas în Therma și la Kentriko și Sandigi în Kamariotissa.

La capitolul "băuturi răcoritoare" ar trebui să știi că de obicei lemonada și portokalada se referă la băuturi carbogazoase îmbuteliate, tip Fanta. Mărcile pe care le găsești în Samothraki sunt Vikos și Esperia Mihailidis (produsă în Alexandroupolis), care costă în cafenele 2-3 EUR. Dacă vrei ο limonadă așa cum o înțelegem noi, ar trebui să te uiți după limonada de casă (spitiki lemonada) sau proaspătă (freskia). O găsești, printre altele, la Lefkos Pyrgos și la Trapeza (unde poți comanda și limonadă cu lavandă), la prețul de 4.5 EUR.

De asemenea, dacă ți se oferă vissinada, să știi că nu este vișinată, ci sirop de vișine!

Băuturi alcoolice

Băutura tradițională a insulei este tsipouro - un rachiu de tescovină de circa 40 grade, fără anason. Pe la câteva taverne vei găsi însă și tsipouro cu anason, dar și ouzo, la pahar sau carafă.

Samothraki își are berea sa – se numește Fonias și este o bere artizanală foarte bună, produsă pe insulă și al cărei preț ajunge în localuri la 5-6 EUR/sticlă. Pe lângă ea, mai găsești Vergina, Mamos, Nymfi, Alpha, Fix, Mythos, Amstel, Kaiser sau Heineken, la 3-4 EUR/sticlă. Meniul de la Lefkos Pyrgos cuprinde o întreagă pagină cu beri artizanale, grecești sau străine.

Din păcate, la capitolul vinuri locale nu am recomandări deosebite. Până acum câțiva ani funcționa în satul Dafnes crama Melmar, care producea vinuri reușite (și premiate), atât roșii, cât și albe. Din diferite motive a fost însă închisă, iar vinurile pe care le găsești acum pe insulă sunt mai mult vinuri "de țară".

Dacă ești amator de cocktailuri, în Chora există un cocktail bar, care se numește Lydia. O selecție impresionantă de cocktailuri vei găsi și la Lefkos Pyrgos. Cocktailuri mai sunt și la alte cafenele și baruri, precum Trapeza, Meltemi, Kalderimi și Pyrgos în Chora, la Saoki Beach Bar de pe plaja din Therma sau la Scholeio și încă câteva localuri în Kamariotissa.

Mai poți încerca și lichiorurile locale, făcute în casă. La taverna Krimniotissa de lângă biserica Panagia Krimniotissa găsești lichior de praousti, de vișine, de nuci sau de koumaro (fructul copacului arbutus unedo, numit popular "arbore de căpșuni"). Îți recomand și lichiorurile făcute de Ilias la cafeneaua Trapeza.

Gustări

Gustările, numite mezedes (la singular mezes) și alintate mezedakia, merită o secțiune specială. Le găsești pe la cafenele și baruri și de multe ori nici nu sunt trecute în meniu. Sunt mici platouri cu diferite aperitive și preparate, care se schimbă de la o zi la alta și care acompaniază de minune tsipouro și băuturile în general, dar și discuțiile cu cei din jur.

Mezedakia sunt potrivite pentru a-ți potoli foamea între mesele principale sau târziu în noapte, când distracția se prelungește.

Unele localuri servesc doar mezedes și câteva preparate gătite (alături de băuturi) și sunt numite mezedopoleio. Astfel de exemple sunt Mezedopoleio Stavroula în Lakkoma sau Mezedopoleio To Xiropotamo, în satul Xiropotamos, acolo unde începe traseul spre vathrele râului omonim.

În limba greacă

Kalì òrexi! = Poftă bună!
Yia mas! = Noroc!